Oraşul Citeşte – Iaşi

O zi frumoasă de sâmbătă, aproximativ 200 de cărţi gata să fie citite şi 11 tineri îmbrăcaţi în tricouri albe au transformat Piaţa Unirii din Iaşi într-o sală de lectură.

„Suntem de la Lecturi Urbane-Iaşi şi vă dăruim o carte să staţi alături de noi să citim” şi fără prea multe întrebări din partea trecătorilor, Piaţa Unirii s-a împânzit de o mare de oameni, de toate vârstele. Statuia lui Cuza ne veghea de sus şi ne îndemna să răsfoim foile.

Am citit împreună. Timp de două ore. Am rămas plăcut surprinsă să găsesc în cei prezenţi plăcerea de a citi o carte. Iar nu degeaba Iaşul e Oraşul Culturii.

Ecaterina POP

Iaşul a citit!

Fotografii de Iustinian Popa.

Echipa “Lecturi Urbane” Iasi da “start cronometru”, in jurul orei 13.30, circuland cu mijloacele de transport in comun pe doua trasee concomitente, unde vom citi si initia conversatii cu calatorii in vederea incurajarii lecturii si promovarii sale neconventionale in spatiile publice. Cativa dintre voluntari vor pleca din statia “Agronomie” cu tramvaiul 1, iar ceilalti din statia “Tudor” cu autobuzul 43B/. Ne vom intalni in Fundatie si ne vom indrepta spre Piata Unirii, unde vom transforma spatiul intr-o sala de lectura in aer liber. Timp de doua ore, intre 14.00 – 16.00, vom darui carti si semne de carte trecatorilor care se vor alatura la citit.

Pana in data de 5 iunie, se colecteaza carti in Libraria Humanitas din Centrul Comercial Felicia, in Libraria Humanitas din Piata Unirii, in Libraria Carturesti din Iulius Mall – Tudor si in Caminul T4 – Lavinia Biberi.

Principiul evenimentului este simplu: “Primeste! Citeste! Daruieste!”

Echipa Lecturi Urbane sprijină campania ”Imbratisam lectura”- ediţia junior- iniţiată de magazinul online Edukid.ro şi Librăria Humanitas din Centrul Comercial Felicia (sponsorii evenimentului Lecturi Urbane- Iaşi). Astfel, participam şi noi cu drag la concursul „Cum am descoperit povestile” pentru a câştiga premiul ”Cel mai darnic blogger” (in cazul nostru, „Cea mai darnică echipa”) şi oferim tricoul pictat ”10 pentru primul meu calculator”- Alexandrei.
Scopul acestei campanii este de a dezvolta caracterul şi personalitatea copiilor prin lectură şi jucăriile educative. Numai cel căruia i s-a insuflat in copilarie gustul pentru lumea minunată a lecturii işi va gasi timp pentru această activitate de minte şi suflet.

Oana Filip : Titlul de mai sus, care poate fi la fel de bine o interogaţie, pare un pic ciudat. Când te raportezi la lectură nu e totul atât de bine conturat. Nu e că atunci când îţi programezi o cină într-un restaurant: sâmbătă, 7 iunie, ora 19, la nefumători. Nici nu ar fi indicat, normal, natural, numiţi cum vreţi, să se întâmple totul că într-un desfăşurător bine pus la punct. Lectura o descoperi sau te descoperă, îţi este impusă sau îţi face cu ochiul. Te ademeneşte şireată în cele mai neaşteptate momente şi te ţine prizonier pentru totdeauna. Creşti împreună cu ea, urci şi cobori trepte literare de referinţă, revii când simţi nevoia, nu îţi impui un anumit ritm şi nici nu o scoţi la iveală ca pe o carte de vizită. Dacă va aşteptaţi la o altă poveste, să-mi fie cu iertare. Nu cred în istorisiri de felul “La 5 ani, când mergeam spre şcoală, m-am impedicat de o carte şi de atunci  mi-a ghidat.” De altfel, nici voi n-aţi digera o asemenea întâmplare. E normal, sunteţi nişte cititori răbdători, dar înţelepţi.

Maria Galan: Dând paginile vieţii mele la capitolul I, descopăr o Maria mult prea preocupată să bată mingea afară, decât să citească, până când şi-a luat prima bătaie de la mama ei în clasa a II-a. Şi uite aşa am descoperit cititul. Lectura? Recunosc, mai târziu. Să fie poate pe la 13 ani când o rugam pe sora mea să îmi citească din “Numele trandafirului” (suna mai bine de la ea), să fie prin clasa a-VIII-a când supărată fiind pe sora mea că nu mă lasă la calculator am pus mâna pe prima carte (“Cel mai iubit dintre pământeni”) şi am citit-o fără oprire? Poate atunci când am inţeles că nu îmi place “Fratricizii” de Kazantzakis sau când am crezut că sunt şi eu precum “Lupul de stepă” al lui Hesse? Indiferent că nu îmi dau seama când anume am descoperit lectura, realizez că pot explica toate capitolele vieţii mele prin prisma unor cărţi şi a ce am simţit în acel moment. Întrebarea mea de final este: care ar fi influenţa lui Zaltman în viaţa mea, dacă la 21 de ani am citit “Cum gândesc consumatorii”?

Mihaela Anghel: Am descoperit lectura la vârsta de 5 ani, iar responsabil a fost un băieţel de la grădiniţă, al cărui nume l-am uitat din păcate. Era singurul care ştia să citească şi pentru acest lucru a fost felicitat de educatoare în faţa tuturor colegilor. Eu, ambiţioasă din fire şi extrem de competitivă, m-am cam supărat şi primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să deschid “Capra cu 3 iezi” de Ion Creangă. Ştiam literele, nu-mi trebuia decât puţină răbdare şi determinare pentru a le legă. După acest eveniment, am ajuns să iubesc lectură şi să o consider o parte  din  mea.  Nu o  regret niciodată  am descoperit  la 5 ani  nu la 7, precum ceilalţi copii de varsta mea.

Amelia Gheorghita: Imediat după ce am învăţat toate literele alfabetului, am dat fugă la biblioteca şcolii. Doamna bibliotecară, văzând că sunt abia în clasă I, mi-a dat ”Cei trei purcelusi”, o carte subţire şi cu multe poze. Am devorat-o şi a doua zi am returnat-o. Tot aşa, timp de două saptamani. Dansa îmi dădea cărţi cu poze şi puţin scris, eu le citeam şi le returnăm a două zi. Crezând că doar vreau să umplu pagină de împrumut, doamna bibliotecară le-a întrebat pe mama şi pe doamna învăţătoare dacă sunt o cititoare veridică sau nu. Impresionată de răspunsul pozitiv, această mi-a dat mână liberă şi uite aşa am citit ce mi-a dorit inimă. Pe măsură ce descopeream tot mai multe din cărţi, ”drogul” lecturii mă transforma într-o dependenţă. Am ajuns în aşa hal încât nu pot închipui viaţă fără o carte bună, savurată între examene, noaptea, când dorm colegele de cameră sau lenevind în pat într-o zi ploioasă. Lectură = condiţie a ”sine qua non” a vieţii, fără de care totul ar fi părea searbăd. Am un respect deosebit pentru cei care, deşi agasaţi de lume şi griji, găsesc timp să deschidă o carte şi nu iert oamenii care nu îşi dau seamă de importantă lecturii. Vreau să mulţumesc scriitorilor şi poeţilor care mi-au îmbogăţit imaginaţia, celor care m-au lăsat să cotrobăiesc prin bibliotecile lor, Universităţii că mi-a dat bursă şi am putut astfel să mai cumpăr nişte cărţi, tuturor care mi-au recomandat titluri bune. Descoperind lectura, m-am descoperit pe mine însămi. Pe zi ce trece, îmi dau seamă că mai am multe de aflat, multe care vor contribui la desăvârşirea mea.

Lavinia Biberi: Trăim vremuri în care tânjim după povesti…
Mama (fiind educatoare) m-a învăţat să citesc/recunosc literele încă de la o vârstă fragedă. Aveam diferite jetoane colorate şi jucării educative. A fost mai greu cu X, Z, Y, Q (îmi aminteşte mama la telefon). Cum mă ţinea ocupată? Îmi dădea câte o carte pe zi şi eu desenam cu câte o culoare A-ul, apoi B-ul… şi uite cum încet încet am început să citesc şi singură la televizor. Părinţii nu-mi citeau chiar toată subtitrarea de la filme, iar eu îmi dădeam seama şi eram extrem de curioasă. Am învăţat multe din ambiţie. Mă bucurăm de fiecare literă învăţată şi de multe ori o opream pe mama pe stradă şi îi citeam de prin vitrine sau la cumpărături, ingredientele produselor. Am fost ajutată şi de sora mea mai mare care avea vocaţie de cadru didactic. Prima carte citită a fost Colţ Alb. Plângeam şi citeam. Nu-mi plăcea descrierea de început, mă plictisea teribil şi nu înţelegeam de ce toţi din jurul meu îmi explicau cât e de frumos să citeşti. Până la urmă nu m-am lăsat şi am terminat cartea. În două săptămâni, recunosc. Următoarea carte a fost Cartea Junglei. Da, oficial de atunci am descoperit poveştile. Eram fascinată şi vroiam să descopăr mai mult… şi din ce în ce mai mult!

Tu cum ai descoperit lectura?

Spot-ul video Lecturi Urbane
Operatori video: Alexandru Taradaciuc, Iustinian Popa, Vlad Ciubotariu
Montaj: Vlad Ciubotariu
Asistent: Nicu Bostan

Echipa Lecturi Urbane Iaşi s-a întâlnit astăzi în cafeneaua Magnet şi a realizat tricourile pentru evenimentul de sâmbătă. Le mulţumim sponsorilor, Alina Nicoleta (ACart) şi Edukid.ro.

Cafeneau Magnet. Alina Nicoleta. Echipa “Lecturi Urbane”. Pensule şi vopsele colorate. Tricouri albe, gata să prindă personalitate.
Astea ar fi cuvintele cheie ale dimineţii de astăzi. Am petrecut câteva ore plăcute în care am mânzgâlit un tricou mărimea S. De fapt două, i-am făcut pe plac şi Ameliei.
Ultima oară când am ţinut o pensulă în mână a fost acum foarte mult timp, pe la o oră de “Desen” sau “Lucru manual”. N-am ştiut niciodată să fac oameni, pisici, peisaje, în schimb mă descurcam onorabil cu gardurile caselor ţărăneşti (Voila!). În rest, o aveam pe Sim sau pe mama care refuzau să mă audă cum bocesc duminica seara şi se apucau să-mi facă temele.

Întreg articolul pe blog-ul Oanei Filip.

Vă prezentăm câteva poze, mărturie a muncii noastre de astăzi.

Nu eşti student la Cuza dacă nu ai stat măcar odată “La Balena”, dacă nu ai cântat acolo pe acorduri de chitară cu colegii de facultate sau dacă nu te-ai răcorit în fântâna arteziană din complexul Titu Maiorescu. Pe lângă toate aceste activităţi, “La Balena” se citeşte…

Nume inspirat parcă din celebrul roman “Moby Dick”, Balena este locul unde poţi bea o cafea sau mânca un sandwich studenţesc în timp ce privirea îţi coboară pe paginile unei cărţi de beletristică sau, de ce nu, pe paginile unui curs.

Dacă vrei în acelaşi timp să te răcoreşti, te poţi aşeza în faţa fântânii arteziene, pe una dintre băncile care o înconjoară. Pe fundalul muzical asigurat de şipotul apei, te poţi delecta cu versuri din care poţi cita atunci când faci o declaraţie de dragoste. Dacă eşti mai comod, te poţi aşeza pe iarbă, pe o pătură şi poţi citi în voie, în acelaşi timp bucurându-te de atingerea blândă a soarelui.

“La Balenă” e locul marilor declaraţii de dragoste la lumina lunii, al cântărilor în miez de noapte alături de colegii de facultate şi, cu siguranţă, al marilor lecturi.

Urcând Dealul Copoului şi trecând prin Parcul Expoziţiei, ajungi în cocheta Gradină Botanică  a Iaşului, cea mai mare din România, un loc cu o istorie zbuciumată, care a purtat multe „bătălii” pentru a ajunge aşa cum o putem contempla astăzi.

Este prima Grădină Botanică din ţară, înfiinţată în 1856 de medicul şi naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot şi om de cultură, care şi-a propus “ a îndemna pe “giunimea” studioasă la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus.”

O oază de linişte, cu peisaje interesante şi totodată refugii perfecte pentru a evada din tumultul cotidian, un loc de repaus relaxant, Grădina Botanică din Iaşi poate fi  gazda potrivită pentru cititorii care vor să răsfoiască pe îndelete paginile îngălbenite de vreme ale cărţii preferate. Cărările labirintice se întind agale, parcă, şi se pierd în depărtări, iar cât vezi cu ochii, aranjamentele florale de-o cromatică deosebită,  gama vastă a arbuştilor expuşi îţi desfată simţurile şi te îmbie la citit.

Am luat zilele trecute “Jurnalul” Oanei Pellea şi am găsit refugiu la umbră, pe-o bancă retrasă în Gradină. Am rătăcit dintr-o dată într-un locaş de emoţii colorate, care îmbinau armonios încărcătura afectivă  din carte cu senzaţiile intense oferite de acel loc minunat.

Mi-am pierdut de mult  “cuvintele potrivite”…e greu de exprimat uneori prin vorbe ceea ce experimentezi, într-o simbioză a simţurilor, prin imagini şi culori aparte. Aleile pietruite oferă un aspect mai natural şi conduc discret spre lacul minunat, care completează ca-ntr-un joc de puzzle panorama magică a grădinii.

Se spune că o biblioteca este ca o gradină de cărţi, iar comparatia nici că putea fi mai sugestivă. Dacă pătrunzi spre seară în acest loc plin de poezie, pe care pe bună dreptate îl corelezi în gând, zâmbind, cu Eminescu- poetul nepereche,  remarci cu drag, prin zumzetul contemplativ al vizitatorilor, câte un cititor retras, cu semnul de carte în mână, lecturând pe nerăsuflate pagini alese.

Iaşul oferă multe şi inegalabile spaţii de evadare din realitate; este un leagăn al culturii şi al civilizaţiei; vă îndemn călduros să continuaţi, de câte ori aveţi răgaz, aventura lecturii în aer liber, în spaţii publice precum Grădina Botanică, ce par a avea intrinsec alura de sală de lectură…însă o sală vie, animată, motivantă. Iar de nu cunoaşteţi încă senzaţia de a citi  la umbra Teiului lui Eminescu, în faţa fântânii arteziene din Piaţa Unirii, lângă copiii ce se joacă gălăgios în Parcul Expoziţei sau pe marginea lacului din Gradină , vă rog insistent să vă acordaţi această şansă. Adierea calmă, aerul proaspăt şi de ce nu, întreaga recuzită, sunt accesorii care vă vor ajuta să parcurgeţi într-un suflet, pagină cu pagină.

Dacă priviţi atent, puteţi observa subtil că sunt multe rândurile care duc la Botanică, asemeni drumurilor care odată, au dus la Roma! Fiţi PRO- LECTURĂ!

Parcul Copou este cel mai vechi parc din Iaşi, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi în cinstea generalului rus Pavel Kiseleff şi a reformelor introduse de acesta în Moldova. Mai cunoscută este însă legătura dintre acest parc şi poetul Mihai Eminescu. Acesta se plimba deseori pe alei, singur sau cu iubita sa, iar uneori se adăpostea sub un tei, devenit sursa sa de inspiraţie.

Parcul a fost martorul dragostei dintre marele poet şi Veronica Micle, devenind un loc romantic, un adăpost pentru tinerii îndrăgostiţi. Cine nu a iubit în acest parc? Cine nu a sărutat, nu a ţinut în braţe, având ca spectator aleile cu copaci şi statui?

Parcul Copou este un parc al iubirii şi de aceea vă recomand să citiţi aici numai cărţi de dragoste.

Băncile primitoare şi decorul încărcat de flori ne îmbie să ne aşezam şi să deschidem un roman de dragoste. “Invitatie la vals” de Mihail Drumeş sau “Pânza de păianjen”, scrisă de Cella Serghi sunt o alegere perfectă. Însă pentru un moment şi mai special, vă recomand să căutaţi o bancă liberă lângă teiul lui Eminescu şi să citiţi corespondenţa dintre poet şi aleasa sa, “Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit.

Francheţea a fost dintotdeauna apreciată. Mă rog, cei mai mulţi dintre noi pretindem că stimăm oamenii sinceri, altminteri nu ar fi pe placul nostru. Din acelaşi considerent, vă spun că ceea ce o să scriu nu trebuie privit printr-o lupă „de marketing” a proiectului „Lecturi Urbane”. Dimpotrivă, sunt rânduri pe care le ţin departe de orice urmă de promovare, PR, advertising sau alte cuvinte aşijderea.

Piaţa Unirii este poate al doilea cel mai cunoscut loc din Iaşi. Primul ar fi Palatul Culturii, însă o ierarhie de acest fel nu-şi are locul aici. Ar fi lipsită de argumente fondate, căci nu îndrăznesc să fiu critică din acest punct de vedere. Cu toate acestea, e un loc agreat, central, populat, dar suficient de liniştit în unele momente ale zilei. De la puşti de cinci ani care aleargă înnebuniţi după porumbei sau stau nemişcaţi în faţa unei fântâni arteziene, la studenţi grăbiţi să ajungă în staţia de tramvai şi până la persoane în etate care îţi zâmbesc liniştit de pe o bancă, toţi sunt actorii unei poveşti. Se întâlnesc în acelaşi loc, dar se bucură de lucruri diferite. Până la urmă, asta îi face să se potrivească atât de bine contextului şi să pară desprinşi din acelaşi cadru, prin care trecem adesea indolenţi.

Piaţa Unirii este un spaţiu propice iniţiativei „Lecturi Urbane” şi merită cu siguranţă mai mulţi cititori. Vântul liniştit care răsfoieşte paginile, plăcerea de a respira şi altfel de aer şi capacitatea de face faţă zumzetului colorat din jur, îs doar câteva din temeiurile pentru care recomand călduros să ajungeţi pe acolo cu o carte în mână.

Lectura rămâne un sentiment, o stare de spirit, un mod de educaţie, o pată de cultură. Faptul că „Lecturile Urbane” vor avea loc şi la Iaşi, ba chiar în Piaţa Unirii, nu va schimba neapărat comportamente. Însă, cu siguranţă va crea atitudini, va aduce laolată oameni care îndrăgesc cărţile şi va naşte întrebări, al căror răspuns îl va găsi fiecare dintre noi.
Fără cuvinte pompoase, vă urez spor la lectură, să citiţi de fiecare dată când simţiţi nevoia sau nu, să încercaţi autori şi romane cât mai diverse şi să vedeţi dincolo de rândurile din faţa voastră.